Evoluția ecranelor, susținută de puterea de procesare și memoriile RAM din ce în ce mai mari, ne permit astăzi să navigăm pe internet, să urmărim filme, să rulăm jocuri la fel de complexe ca cele de pe calculator și chiar să înlocuim, în anumite circumstanțe, calculatorul personal cu telefonul mobil.
Pentru o imagine completă asupra domeniului ecranelor pentru telefoane mobile, vom aborda 3 caracteristici esențiale ale acestora, respectiv: tehnologie/tip, rezoluție și tendințe.
CELE MAI FOLOSITE TEHNOLOGII/TIPURI DE ECRANE PENTRU TELEFOANELE MOBILE
1. Ecranul LCD (Liquid Crystal Display) așa cum îi spune și numele, are la bază cristale lichide iluminate din fundal. Această tehnologie implică un consum redus de energie, ceea ce o face foarte populară. Ecranul LCD se comportă foarte bine la lumina soarelui, dar are un contrast mai slab. Spre deosebire de celelalte tehnologii, culorile nu sunt atât de vii iar negrul este redat mai degrabă ca un gri închis.
 |
| Ecran LCD |
2. Ecranele TFT și IPS sunt două tehnologii derivate din tehnologia LCD.
Ecranul TFT (Thin Film Transistor) este o variantă avansată a ecranului LCD care folosește o matrice activă, adică fiecare pixel este atașat unui tranzistor. Cele mai mari avantaje ale acestora sunt costurile reduse de producție și contrastul mai puternic față de LCD-ul tradițional. Consumul de energie crește iar vizibilitatea din unghiuri este mai slabă.
Ecranul IPS (In-Plane Switching) este o variantă îmbunătățită a ecranului TFT. Tehnic vorbind, felul în care cristalele lichide sunt stimulate de energia electrică este diferit și orientarea acestora este alta. Ele reproduc culorile mai fidel, dar negrul este reprodus modest, semănând mai degrabă cu gri închis, dar au unghiuri de vizualizare mai bune. Consumul de energie este mai mic decât în cazul ecranelor TFT, dar costurile de producție sunt mai mari.
Cel mai mare atu al ecranelor LCD, TFT și IPS este că indiferent de culoarea afișată, consumul lor de energie nu se modifică. Nu trebuie să ne facem griji cu privire la bateria telefonului indiferent că folosim teme sau wallpapere mai închise sau mai deschise la culoare. Ecranele de tip LCD sunt de obicei mai luminoase și au o durată de viață mai mare decât ecranele AMOLED.
3. Ecranul AMOLED (Active-Matrix Organic Light-Emitting Diode), o versiune îmbunătățita a tehnologiei OLED, are la bază un material organic ce emite lumină atunci când trece curentul prin el. Spre deosebire de ecranele LCD, care sunt iluminate din spate, ecranele AMOLED sunt stinse mereu, cu excepția cazului când pixeli individuali primesc energie electrică.
Citește și:
Citește și:
Ele oferă un contrast semnificativ mai bun decât ecranele bazate pe tehnologia LCD. Principala diferența este negrul profund pe care reușesc să-l afișeze, însă acest lucru are ca efect o vizibilitate mai redusă în lumina directă a soarelui.
Ecranele AMOLED consumă mai puțină energie atunci când afișează culoarea negru sau culori închise pentru că pixelii respectivi nu primesc curent. Cu toate acestea, când afișează culori deschise, ecranele AMOLED folosesc în mod considerabil mai multă energie decât un LCD, care afișează aceleași culori. Ecranele AMOLED presupun un proces de producție mai costisitor decât cele LCD.
Fiindcă sunt fabricate din material organic ele au și o durată de viață mai scurtă, dar sunt mai subțiri decât ecranele LCD și pot fi flexibile.
 |
| Ecran AMOLED |
4. Ecranul Super AMOLED este o versiune de AMOLED realizată de Samsung. Tehnologia este aceeaşi, dar ecranul integrează un digitizer şi reflectă mai puţin razele soarelui decât varianta standard.
Acestea au o grosime și mai redusă, îmbinând stratul de răspuns tactil cu cel de afișare, au un consum de energie îmbunătățit și sunt printre cele mai apreciate.
REZOLUȚII FOLOSITE PE ECRANELE TELEFOANELOR MOBILE
Ce înseamnă Pixel (DEX):
PIXEL - (engl.; derivat din prescurtarea expresiei picture element „element al imaginii”) s. m. Cel mai mic element (punctual) în care se poate descompune o imagine obținută prin fotografiere (inclusiv prin teledetecție), tipărire sau creata pe un ecran (televizor, monitor al unui calculator). În ansamblu, pixelii alcătuiesc o rețea rectangulara; calitatea (rezoluția) imaginii este determinata de numărul de pixeli pe unitatea de suprafață.
1. Rezoluția HD (High Definition) presupune un număr de pixeli de 1280x720. Nu contează cât de mare este ecranul, atâta timp cât numărul pixelilor rămâne acesta, avem de-a face cu un ecran HD. Cu cât ecranul este mai mic densitatea devine mai mare iar imaginea este mai bună și mai calară.
2. Rezoluția full HD este în prezent standardul pentru telefoane mobile, cu toate că 2K (QHD) câștigă teren.
Rezoluția full HD măsoară 1920x1280 pixeli. Din nou, densitatea pixelilor va depinde de cât de mare este diagonala ecranului. La telefoane cu ecran de 5 inch, densitatea pixelilor se află în jurul valorii de 440 ppi (pixeli per inch), în timp ce pe un ecran de 5,5 inch, densitatea scade la 400 ppi.
 |
| Diferența dintre HD și full HD |
3. Rezoluția Quad HD sau QHD este de patru ori rezoluția HD, adică un număr de pixeli de 2560x1.440
4. Rezoluția 4K (4096x2160 pixeli) sau Ultra HD (3860x 2160pixeli). La dimensiunile ecranelor folosite pe telefoanele de astăzi aceste rezoluții presupun o densitate a pixelilor peste 300 ppi. Peste această valoare se presupune că ochiul uman nu mai poate sesiza diferența.
TENDINȚE
Ținând cont de consumul de energie dar și de capacitatea de percepție a ochiului uman, în ceea ce privește densitatea pixelilor, trendul pare să fie în materie de dimensiuni undeva la 5,5-6,0 inch iar că rezoluție se preferă în continuare full HD.
În materie de tipuri/tehnologii de ecrane este greu de spus care ar fi trendul pentru că nici unul dintre tipurile prezentate nu este perfect, toate având la fel de multe calități și defecte.
Astăzi, deja pot fi cumpărate telefoane cu ecrane flexibile sau cu o rată de refresh de 60 Hz, urmând trecerea la 120 Hz.
Niciun comentariu:
Write comentarii